Category Archives: Ucigașii de vise

  • 2. Nașterea și moartea lui Pic

    0 Comments


    Imaginea este un colaj folosind imagini de pe net

    despre mine pot să spun
    că locuiesc în timpul satului meu
    aici dimensiunile au un alt rost
    sau poate nu există
    oamenii sunt altfel
    seamănă a păpuși mecanice
    și ei plutesc fără zgomot
    purtați de vânt peste livezile bătrâne
    duhnind a tutun a crâșmă a fântână

    cred că m-am născut
    într-un timp bramburit în căruță
    – … (Citește mai departe)

  • 1. Despre rostul lui Pic în lume

    0 Comments


    e sigur
    Pic nici nu a existat
    a fost mai mult
    o zbatere în gol o eroare
    un ou de cuc
    ținut la subsuori
    de zâne și îngeri bețivi

    mai degrabă câteva cuvinte
    fără sens înfipte în tâmplă de vânt
    poate un suflet chircit a fost
    un fel de a rata
    o umbră rătăcitoare
    înspăimântată de fiare
    de știme de inorogi în zale
    într-un sfârșit … (Citește mai departe)

  • Cuvânt înainte

    0 Comments


    Este poezia de început al ciclului de poeme din volumul „Ucigașii de vise”

    aripi de pământ aripi de cer aripi
    crescute din răni din carne din vânt
    toate se înalță într-un zbor fără țintă
    haotic

    pe sub coaste
    o armată de îngeri săpând un tunel
    între lumea de astăzi și lumea de ieri
    e tot o hărmălaie de zâne și viermi
    iar funia a înmugurit … (Citește mai departe)

  • Decembrie tragic

    2 Comments


    în această parte a lunii
    îngerii se nasc cu picioarele rupte
    şi bolnavi de alb ca de ciumă

    nimeni nu poate îmbrăca peste cămaşă
    de prea multe ori veşnicia
    ca şi cum te-ar iubi doar pe tine
    mireasă gătită în rochie roşie
    pentru simetrie

    în noi au murit dumnezeii străini
    adunaţi în somn
    ne-au străbătut uimirea
    cumva în nevoia de sprijin
    în nevoia noastră de … (Citește mai departe)

  • Cât este de trist

    0 Comments

    Aici puteți audia poezia recitată foarte frumos de doamna Sonia Timariu

    dacă aș fi știut aș fi plecat de mult
    din drumul tău pe drumul meu
    așa am stat agățat de speranță fluturând
    până când m-am subțiat
    și m-am făcut tot una
    cu praful cu drumul de pământ
    atât de mult m-am uitat
    încât nici nu mă mai pot chema pe nume
    și nici nu … (Citește mai departe)

  • Lupii albi

    2 Comments

    mă strecuram în tine în adânc pe furiș
    numai vorbe şi şoapte
    şi tu mă credeai
    de bucurie băteam marginile
    ştiam că în aceea noapte vei fi a mea
    de atâta zarvă
    se speriau până şi cucii

    în timpul ăsta tu fumai sprijinită de uşă
    pe balconul uitat sub o cută de timp
    apoi tăceam amândoi pe-o margine de lume
    doi neputincioşi înfriguraţi şi proşti… (Citește mai departe)

  • Toamna – cântecul oaselor noastre

    0 Comments


    străzile s-au umplut de ploaie
    de fețele noastre fără chip
    de frunze de cenușiu de toamnă
    cerul s-a acoperit de asistentele
    din spitalul municipal
    care zboară zboară pe biciclete cântând
    lăsați-ne să fim lăsați-ne să fim
    pe melodia let it be a lui beatles

    nici nu ştiai
    că mașinăria complicată a ochiului
    e menită să ne orbească în final
    și e la fel de monstruoasă… (Citește mai departe)

  • Adam și Eva

    0 Comments

    (atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)

    în singurătatea mea stă ascunsă
    singurătatea ta care la rândul ei
    ascunde o altă singurătate
    și tot așa până ajungem la Dumnezeu
    și bucata lui de lut înmuiată în apă
    dar și la credința lui că nu-i bine
    să fiu singur și flămând de spații
    drept pentru care
    într-un moment de rătăcire
    te-a creat pe tine
    dintr-o … (Citește mai departe)

  • Vremea lui Pic

    0 Comments


         În peisajul eclectic al postmodernității lirice, Petre Ioan Crețu practică o poezie autoreflexivă și dominată de un imagism bogat. Raliat optzeciștilor prin asimilarea unei poetici disponibile spre nou, spre experiment, ludic și ironie, poetul își asumă singurătatea și singularitatea în cadrul generației, fiindcă publică mai puțin, în raport cu ceilalți, fără a se îndepărta totuși de gravitatea și însemnătatea actului poetic. După etapa unui (Citește mai departe)