Poezie

Poemul de miercuri

Publicat pe

Poemul de miercuri Dumnezeu ne-a chemat la el într-o după-amiază vară ne-a dat câte un poem să-l scriem pe suflet cu o tijă de crin după care puteam să murim uitaţi printre lucruri sau pitiți între două femei şi o sticlă cu vin e drept că cel mai greu se dăltuiau versurile clasice se încăpăţânau mai tot timpul la nemurire literă cu literă şi noi ne pierdeam răbdarea sau căutam rime sublime în vinul prost mai rătăceam şi printre alte poeme în tribunale sticloase cu ciclopi jumătate himere jumătate şchiopi fratele meu geamăn s-a sinucis cu o frunză în somn credea că e o crimă să atingă un poem cu un suflet de om nu […]

Poezie

Răstignirea zilei de joi

Publicat pe

Răstignirea zilei de joi iau cuvintele unul câte unul le storc de ce au ele mai bun după care le arunc pe străzi să le devoreze şobolanii nervoși ascunşi adânc în noi apocalipsa zilei de ieri pot să şi răstignesc cuvintele pe crucea tăcerii dar mi se pare o pedeapsă mult prea aspră pentru ziua de joi   Share

Proză

Aripi frânte

Publicat pe

ARIPI FRÂNTE I. P putea fi considerat, fără pic de tăgadă, prototipul ratatului cu ştaif. Un bărbat trecut bine şi de a doua şi de a treia tinereţe, de fapt cu un picior de mult vârât în groapă, înalt şi slab, puţin adus de spate, părul scurt, încărunţit de timpuriu, degetele lungi erau ușor strâmbe şi îngălbenite de tutun. Ochii-i erau calzi şi umezi şi încă vii. Poate prea vii. O lumină magică se prelingea din ei. P era posesorul unei inteligenţe cu mult peste medie, dacă nu ar fi ratat m-aş fi hazardat să-l consider o minte strălucită. Un intelectual de provincie, puţin prăfuit, fără haz, dar mintos. Dumnezeu i-a hărăzit lui P întâmplări […]

Poezie

Cântic amar de A e e e i a

Publicat pe

Cântic amar de A e e e i a A e e e i a iţi defrişam neghiob prosia iubeşte’mă zic buzele’ţi sublime mi se scula un dor nebun de tine cu gura strâmbă deshumai sărutul tot încercând de zor imputul iţi defrişam neghiob prosia a e e e i a A e e e i a în zile şchioape iţi pliveam prosia eu sunt tot singur fiară în izmene plângând de dorul tău anadiomene şi soarta ştreangul ei il strânge şi ochiul meu de’a pururi plânge în zile şchioape iţi pliveam prosia a e e e i a.   Share

Poezie

Vodka, femeia și cartea

Publicat pe

Vodka, femeia și cartea În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de vodcă și sucul de roșii și atât de tare mă îmbăt gospodărește încât călăresc fel de fel de cai pe pereți până într-o seară când plictisit m-am dus la Dumnezeu și i-am zis Doamne ai milă de mine vreau să încerc și eu femeia animalul acela splendid, perfect și electric. În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de femeie și câteva flotări și genuflexiuni să fiu proaspăt și atât de tare mă entuziasmez încât mă arunc pe fereastră de la etajul trei până într-o seară când șontâc șontâc m-am dus la Dumnezeu și i-am zis hai sictir Doamne femeia e o bucurie mult […]